Andrei Muresianu

ANDREI MUREŞANU (1816-1863)

La absolvirea Facultăţii de Teologie din Blaj este adus la Braşov de vărul său, Iacob Mureşianu, pentru a lucra împreună la formarea Liceului latino-german şi pentru a redacta revista „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”. Poet al Revoluţiei de la 1848, în luna mai a acelui an compune poezia „Un răsunet” pentru care va alege o melodie foarte mult cântată în toate provinciile româneşti, „Din sânul maicii mele”. Lua astfel naştere „Deşteaptă-te Române”, imnul Revoluţiei de la 1848 şi actualul imn de stat al României.

Viitorul poet paşoptist s-a născut la Bistriţa pe 16 noiembrie 1816, ca fiu al lui Toader Mureşanu şi al Eftimiei, născută Sărăţeanu. Originea familiei lui Andrei Mureşanu se află în Maramureş. Va studia la Şcoala Normală săsească şi apoi Gimnaziul călugărilor piarişti. Între anii 1832-1838 studiază la Şcolile Blajului Filosofia şi Teologia cu profesori iluştrii ca: Timotei Cipariu, Simion Bărnuţiu, Ioan Rus şi alţii. Devine coleg şi apropiat cu viitorii colaboratori de la Braşov şi Sibiu, George Bariţiu şi Iacob Mureşianu, ultimul fiindu-i şi văr după tată. La terminarea studiilor de la Blaj şi la recomandarea lui Bariţiu vine în anul 1838 la Braşov unde preda la Şcoala românească din Cetate, susţinută de comercianţii români bogaţi ai Braşovului şi care funcţiona în apropierea Bisericii Sf. Adormirea Maicii Domnului. Între anii 1938-1840 va fi profesor la această şcoală din Cetate, iar începând cu anul 1840, cu sprijinul lui Iacob Mureşianu se mută la Gimnaziul româno-catolic sau latino-german, unde va activa ca profesor până în anul 1850. Paralel cu activitatea didactică se va ocupa de suplimentul cultural al „Gazetei de Transilvania”, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”. În timpul revoluţiei de la 1848 va publica în „Foaie …” poezia „Un răsunet” sau „Deşteaptă-te române”, care devine după anul 1990 imnul de stat al României. După anul 1850 este nevoit să se mute la Sibiu, unde lucrează ca traducător gubernial. Rămâne în istoria literaturii române ca poetul revoluţiei de la 1848 şi nu numai „poetul unei singure poezii”, cum greşit a fost catalogat de critici. Datorită meritelor sale, mai târziu Eminescu îi va dedica un poem intitulat: „Mureşan”, dar mai este amintit şi în „Epigonii” de acelaşi mare poet. În articolele din „Foaie” dar şi din „Gazeta de Transilvania” publica articole despre educaţie şi pedagogie, traduceri din reviste maghiare şi germane, poezii, nuvele etc. Se stinge din viaţă prematur la Braşov în anul 1963, fiind înmormântat în cimitirul din Groaveri sau al Bisericii Sf. Paraschiva. Rămân în memorie cutremurătoarele versuri şi îndemnuri din imnul „Desteaptă-te române”, dar şi aprecierile lui Eminescu: „Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet!”.

Share

Un gând despre „Andrei Muresianu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *