Expoziția „Întotdeauna omul”

Întotdeauna omul…

FURIOȘII DOMNULUI sau dialogul nerostit.
Materialul expoziției a fost selectat din lucrări desenate și pictate timp de câteva decenii. Coloana vertebrală a expoziției este alcătuită din desene și picturi colorate și continuă cu ilustrații pentru copii, care diferă de lucrările expuse doar prin denumirea genului. În general, acestea sunt, concepute și executate cu linii, pete de culoare, devenind suprafețe captivante pentru cei mici. Partea a treia a expoziției conține cărți-obiecte de artă. Cartea-obiect de artă, diferă de cartea clasică prin aspectul și dimensiunile sale, oferindu-i creatorului o libertate completă, eliberându-l de tot felul de constrângeri. Obiecte tridimensionale unicat, care se leagă de cărțile clasice prin faptul că se pot răsfoi, exercită un impact atât asupra simțului olfactiv, cât și a celui tactil. Materialul prim este preponderent din hârtie, dar poate fi orice alt material a cărui suprafață poate deveni un alt suport pentru desen, pictură sau caligrafie. Acest obiect este o altă formă de exprimare și fixare a gândirii, datorită procedurilor menționate mai înainte ea calificându-se drept operă de artă, invitând în același timp privitorul la o aventură spirituală, vizuală, îmbogățind astfel galaxia Gutenberg.
Exponatele se întrepătrund, având mai multe puncte comune: suportul, materialele folosite și, nu în ultimul rând, mesajul către iubitorul de artă.
Momentul de inspirație a lucrărilor expuse l-a asigurat un volum de eseuri citit acum câteva decenii – „FURIOȘII DOMNULUI”, al autorului francez George Blond. Este un studiu privitor la acele controverse ideologice, care au condus la izbucnirea războaielor religioase dintre catolici și protestanți în Europa – temă care mă preocupă de peste patru decenii. Indiferent de ceea ce fac, acest subiect revine mereu ca un fel de ostinato, cu atât mai mult cu cât este foarte actual. Și asta pentru că de-a lungul câtorva secole, conștiința umană nu s-a schimbat aproape deloc în privința conflictelor provocate de ură. O dramă care continuă și astăzi. Evenimentele sângeroase descrise de autor ating tărâmul nebuniei. Ceea ce întețește cu adevărat drama întâmplărilor, este faptul că toată groaza se întâmplă în numele credinței și al lui Dumnezeu. Parcă oamenii ar fi uitat pentru acest interval de timp poruncile: „Nu ucide!”, „Iubește-ți aproapele!”. Omul este cauza tuturor necazurilor, dar el este și victima, fiind cel care suferă și suportă toate nenorocirile provocate de el. Datorită faptului că nu există dialog, puterea politică dintotdeauna este cea care decide soarta oamenilor de rând, vulnerabili și neprotejați. Și tot acei oameni devin victime ale evenimentelor nesăbuite, dramatice, sângeroase și brutale ale fanatismului religios. De aici și titlul expoziției „Întotdeauna omul”.
Lectura literaturii istorice, precum și experiența evenimentelor cotidiene, mi-au servit ca sursă de inspirație. Titlul original al volumului este „Les enragés de Dieu”, adică: Turbații Domnului. Așa cum sugerează titlul original, credincioșii animalizați, dezbrăcați de natura lor umană, se confruntă unii cu ceilalți. În mod deliberat nu am imortalizat scene oribile, sângeroase, am fost și sunt preocupat mai degrabă de procesele psihice și sufletești care se desfășoară înlăuntrul individului, cauzate de faptele pline de cruzime. Suferința psihică prelungită provoacă, de asemenea, și anumite malformații fizice. Am încercat să surprind aceste schimbări și distorsiuni, să le redau în imagine. Am intenționat să transmit emoții. Contrastul dintre petele moi de culoare și grila de linii întețește drama desenelor. Sper să fi reușit. De patru decenii mă preocupă acest subiect fascinant. Cu mai mici sau mai mari întreruperi, am abordat această temă, desenele înșirându-se aproape ca un ciclu. Desigur, nu intenționez să le includ într-o serie, astfel fiecare lucrare grafică are un titlu, își are propria ei viață, propriul său destin.
În ceea ce privește coloritul acestor desene „pictate” – întrucât tema mea de bază este totuși bucuria vieții, setea de fericire – mijloacele naturale ale acestei atitudini artistice sunt culorile calde: portocaliu, maro, roșu, ce indică această nevoie de fericire.
Cred în puterea cathartică a artei și în rolul ei de salvare a sufletului, poate nu inutil.
István Damó

István Damó – Date biografice
S-a născut la 29 decembrie 1951, la Sibiu, dar copilăria și adolescența le-a petrecut la Brașov, unde a urmat cursurile Liceului „Unirea” Brașov. Ulterior, s-a înscris la secția Grafică a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București, secție pe care a absolvit-o în anul 1979. În cadrul Institutului de Arte Plastice, între anii 1979 și 1980, a beneficiat de o bursă de studii. Timp de zece ani, între anii 1980-1990, a fost grafician la Editurile „Kriterion” și „Ion Creangă” din București, unde, pe lângă grafica multiplicată, s-a ocupat de pictură, ilustrații pentru copii și cărți-obiecte de artă. Din anul 1990 s-a stabilit în Ungaria, menținând relațiile profesionale cu artiștii din România. În prezent, trăiește și lucrează în orașul Kecskemét, unde este profesor la Liceul de Artă.
Este membru al:
Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAPR)
Asociației Artiștilor Plastici din Ungaria (MAOE)
Asociației Graficienilor din Ungaria (MGT)
Asociației Ilustratorilor din Ungaria (MIT)
Asociației Cărți-Obiecte de Artă din Ungaria (MMAT)
Lucrările sale se găsesc în numeroase colecții particulare și publice din mai multe țări și pe simezele a mai multor expoziții din țară și străinătate, fiind beneficiarul a mai multor premii internaționale.

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *