Am fost pe data de 12 februarie, anul acesta, intr-un loc unic, frumos si
curat, la propriu si la figurat. Dar figuratul e real, este o bucata din Rai, la
Caminul de copiii “Sf. Iosif” din Odorheiul Secuiesc. Initial m-am dus cu
treaba, sa vad, impreuna cu Valer Rus, un spatiu pentru un viitor
punct muzeal. Am facut si aceasta treaba, dar impreuna cu unii oameni genorosi din Brasov, am vizitat si descoperit un leagan, biserică, Mamă, Tată, sala de sport, sali de creatie – model pentru orice scoala si camin, si mai ales 12 surori din Congregatia greco-catolica ce au grija de peste 160 de suflete,
copii de la 3 la 23 de ani, foarte frumosi, cuminti si jucausi.
In viata sunt unele momente ce te marcheaza, ce te influenteaza, ce iti pot schimba viata, nu stiu inca daca aceasta vizita la acest Camin de Copii,
a fost unul din aceste momente, dar, oricum, m-a fascinat si vreau sa ma intorc cat mai curand. Sa fac tot ce pot ca in felul meu sa ii ajut pe acesti copii si pe cei care au grija de ei.
Nu este loc si timp sa povestesc aicea toata aventura vizitei, cu intalnirea
grupului de filantropi brasoveni si “ghidajul” prin camin, e mult de zis, dar
cred ca fiecare are partea lui, bucatica lui de poveste, frumoasa, despre acest loc binecuvantat de Dumnezeu.
Ma rog si sper ca Sora Emilia si celelalte surori sa aiba curaj, credinta,
dragoste, speranta si putere sa duca mai departe misiunea si minunea Lui
Dumnezeu de acolo, de sus de pe acel deal, unde si lumea ti se pare diferita,
iar grijile noastre, infinit mai mici.
Sper ca in curand, cu colegii, dar si singur, sa ii revad pe acesti copiii
minunati.
De aveti, cumva de prisos ceva, de vreti sa faceti o fapta buna, mergeti sau
trimiteti la acest camin orice va lasa inima si sufletul, pentru ca eu am
fost la o Capitala a Sufletului.
Ovidiu Savu
